I can be your hero, baby.

E sambata seara, pot spune ca am flurasi in stomac.Nu am chef, si nu vreau sa plec nicaieri.Vreau sa stau in fata laptopului si sa te vad si sa citesc tot ce iti apartine.

Un sfârşit cu un început!

O poţi lua de la început din nou şi din nou şi din nou,dar nu vei redevenii ceea ce ai fost odată.Te poţi întoarce în acelaşi loc în aceaşi situaţie,dar nu vei mai simţi acelaşi lucru ca atunci.Poţi să încerci să îţi îndrepţi greşelile,dar degeaba ele tot acolo rămân,neschimbate.Un nou drum?Un nou început?Nu, nu se potriveşte la episodul ăsta.(trist:( )
Stai şi te gândeşti ce ai putea schimba să fie ca înainte, dar nimic nu te mai poate ajuta.Îţi dai seama debea acum cât ai greşit atunci,dar îţi dai seama şi cât greşeşti acum.Eşti conştientă că nu mai poţi schimba nimic chiar dacă ţi-ai dorii lucru ăsta.
Scuzele?Vorba lui:”E prea târziu şi totuşi prea devreme să o faci.”
Te gândeşti de ce nu dormi cu nopţile?De ce dintr-o dată totul s-a întors la 180 de grade?
Explicaţia e simplă şi logică.Ceva ce îţi aparţine a rămas la el, dar nu te mai poţi întoarce pentru a recupera.